Al Ferasa – cunoaștere, sens și mister
Al Ferasa îndeamnă să privim oamenii, să avem o primă impresie, dar să ieșim apoi din ea. Bazându-ne și pe instinctul inițial, dar cu o logică și niște mecanisme aplicate conștient, ne putem forma adevărata impresie despre o persoană.
”Al Ferasa” este un cuvânt de origine arabă, deoarece tehnica a fost dezvoltată în Peninsula Arabă. Cuvântul are o rezonanță puternică, mai ales fiind într-o limbă nouă, poate necunoscută. Peninsula Arabă se află pe o autostradă care era foarte importantă acum 2000-3000 de ani, cunoscută de noi sub denumirea de ”Drumurile Mătăsii”. Așadar, exista un tranzit enorm de oameni în zona respectivă. Oamenii respectivi aveau nevoie să supraviețuiască, dar aveau nevoie și să facă negoț. Pe măsură ce oamenii se apropiau de zona respectivă, neavând ziduri de apărare, trebuiau să decidă foarte repede ce intenții au – după cum arătau, după cum mergeau. Acesta este, de fapt, un instrument de supraviețuire. Radu îndeamnă chiar la o provocare – Câtă aplicabilitate au tehnicile dezvoltate în confort și cât de folositoare și intense sunt cele dezvoltate în supraviețuire? De aici vine acuratețea tehnicii Al Ferasa. Aceasta a fost încă de la început un instrument de supraviețuire.
Așadar, ne uităm la fața oamenilor. Fiind în deșert, cea mai accesibilă zonă era fix zona ochilor – ”O zonă cam de dimensiunea ochelarilor de soare din ziua de astăzi.„.
Atunci când ne naștem, indiferent de rasă și localizarea pe glob, avem trăsături similare. În special forma sprâncenelor, a ochilor, forma nasului, a urechilor și a bărbiei. Cei care cunosc tehnicile Ferasa se concentrează pe osatură, musculatură și sistemul nervos. ”Nu e un glob de cristal”, zice Radu. De fapt este o combinație armonioasă între proporții, matematică, fizică și biochimie. Nu trebuie să aveți o facultate în domeniu, deoarece principiile folosite sunt unele de bază.
Musculatura se mișcă constant. De exemplu, dacă urmărim copiii în timp ce dorm, vom vedea că fețele lor se mișcă în mod constant. Fiecare gând de-al nostru ne declanșează un răspuns neurochimic. Musculatura feței e cea mai apropiată de sistemul nervos central, avem cele mai mici grupe de mușchi și ele răspund. Chipul uman se comportă asemănător musculaturii din restul corpului. Radu oferă un exemplu simpatic: dacă 3 luni de zile mergem la sală și lucrăm o anumită zonă a corpului, atunci când ne întâlnim cu cineva care nu ne-a văzut în acea perioadă persoana respectivă va observa cu siguranță schimbările semnificative care au avut loc. Așa se întâmplă și cu fața noastră. Dacă avem constant aceleași gânduri sau acționăm în același mod vom activa aceeași zonă musculară. De exemplu, dacă zâmbim des, ”facem obrăjori”. ”Zâmbitul este un sport recomandat.”… zâmbește Radu.
Noi avem 43 de mușchi pe față – urechi, mandibulă, frunte, sprâncene, gură, bărbie. Poate exista un mușchi care lucrează, doi mușchi, trei. Există o combinație aproape infinită de mușchi care pot lucra în același timp. Ferasa ne ajută să învățăm să îi citim. De la forme mai simple, până la forme mai complexe.
De exemplu, avem două persoane. Una dintre ele am dori să ne ajute să rezolvăm niște probleme legate de securitatea spațiului în care ne aflăm. Pe cealaltă persoană vrem să o rugăm să ne ajute să comunicăm cu niște persoane. Radu simplifică exemplul într-un mod haios – ”Pe unul vrem să îl trimitem să bată niște oameni, pe celălalt să vorbească cu niște oameni.” Radu le invită pe participante să asocieze aceste două roluri cu două chipuri pe care le proiectează pe ecran, cu trăsături diferite. După ce participantele își exprimă opiniile, Radu face o dezvăluire. Cele două poze erau, de fapt, aceeași persoană. Diferența era că una dintre poze avea oglindită partea dreaptă a feței, iar cealaltă partea stângă a feței. Atunci când simetrizăm fața umană, se creează total alte trăsături.
Această diferență între partea stângă și partea dreaptă se leagă de modul nostru de gândire și de personalitatea noastră. Avem emisfera stângă – gândire analitică, liniară, matematică – și emisfera dreaptă – artă, orientare spațială, forme culori. Atunci când ”coboară”, partea dreaptă a creierului controlează partea stângă a corpului, iar partea stângă a creierului controlează partea dreaptă a corpului. Așadar, partea stângă a feței ne va transmite partea emoțională, viața personală. Partea dreaptă o să ne reflecte partea mentală, logică, viața profesională. De aceea există oameni cu asimetrii puternice. Aceștia au două feluri foarte diferite de a fi. Contrastul dintre viața personală și cea profesională este unul semnificativ. Experiențele lor în creștere – copilărie, adolescență, pe măsură ce ne dezvoltăm – fața înregistrează ce se întâmplă. ”E o pânză albă pe care noi începem să punem informații.”