Confruntă-te cu ceea ce te oprește
Uneori ne vine la îndemână să asemănăm viața cu o 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞 sau cu un basm.
Dar de obicei considerăm că trăim o viață ca în povești numai atunci când ni se întâmplă lucruri foarte bune. Însă ne ajută oare să privim viața ca pe o 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞 și atunci când ni se întâmpla lucruri mai puțin bune?
Despre ce vorbesc, poate te întrebi.
Hai mai întâi să vedem din ce este de fapt alcătuită o 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞. Pe parcurs, tot ceea ce vreau să spun va avea sens și pentru tine.
Într-o 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞 există mereu un personaj principal care primește sau își atribuie o sarcină importantă… să salveze o prințesă de pildă. Dar în nicio 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞, personajul acesta nu încalecă pe un cal și ajunge cu el în 10 minute la castelul prințesei, unde trebuie să îl confrunte pe marele balaur care o păzește.
Întotdeauna călătoria personajului principal este lungă și plină de peripeții, adică de provocări, ale căror scop pare că este să îl împiedice, să îl încurce, să îl vrăjească și să îl oprească cu orice preț pe cavalerul nostru să ajungă la prințesă.
Știe vreodată acest cavaler din 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞 ce urmează? Uneori știe, uneori nu.
Poate depăși de fiecare dată provocarea care îi iese în cale? Poate nu chiar din prima încercare, dar da. Cavalerul depășește fiecare provocare, de fiecare dată. De ce? Pentru că își cunoaște foarte bine obiectivul și pentru că este motivat să lupte cu balaurul care îl așteaptă în fața castelului. Știe că va fi cea mai grea luptă, dar știe și că fiecare provocare de pe traseul parcurs l-a ajutat să crească, să devină mai puternic și mai inteligent. Probabil că dacă ar fi ajuns în fața balaurului dupa 10 minute de mers prin pădure fără nici un obstacol, adversarul l-ar fi învins cu ușurință.
Partea cea mai frumoasă din astfel de povești mi se pare cea în care, pe parcursul traseului pe care cavalerul îl are de făcut, în ciuda tuturor provocărilor și sabotorilor, el își face prieteni noi, își descoperă puteri pe care nu știa că le are sau primește mici semne sau trece prin întâmplări magice care îl ajută să evolueze mai repede.
În cele din urmă, cavalerul ajunge la castelul prințesei, unde, după o luptă crâncenă cu balaurul, reușește să îl învingă și să o salveze pe aceasta.
Să presupunem acum că personajul principal din 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞 ești chiar tu. Și că misiunea ta este să îți pornești propria afacere sau, să îți găsești un job mai bun sau, să te muți într-o nouă locuință sau, să termini de citit o carte în 14 zile sau să slăbești 20 kg, etc.
Probabil deja ai observat că atunci când îți alegi un obiectiv, când pornești în îndeplinirea unei misiuni, pe parcurs apar tot felul de sabotori care parcă sunt acolo doar ca să te oprească… și aici începe o 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞.
Acești sabotori sunt acolo să te facă mai puternic, mai inteligent și mai ambițios. Sunt acolo să te ajute să te dezvolți.
Cum scapi de sabotori? Învingându-i.
Nu-i nimic dacă astăzi ți-a sunat telefonul de 100 de ori și nu ai reușit să duci nimic la bun sfârșit. Ai identificat sabotorul. De mâine, toate telefoanele pe silent cât lucrezi. Nu-i nimic dacă astăzi nu ai avut chef să mergi la sală. De mâine cauți toate strategiile posibile prin care acest mic sabotor malefic să nu te mai doboare vreodată.
Iar când vei fi în fața marelui balaur, vei fi de fapt în fața acelui lucru care va fi atât de puternic încât te va face să simți că vrei să renunți. Iar atunci îți dai seama că nu mai este decât un pas până a ajunge la prințesă. Și îl dobori cu toată forța ta!
Așadar… de ce nu am putea privi viața ca pe o 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞 și atunci când ni se întâmplă lucruri mai puțin plăcute? Am avea mai multe de câștigat: am putea să ne atribuim abilități magice, să privim provocările precum niște spiriduși sabotori pe care știm că îi putem învinge (chiar dacă nu de la prima încercare) și am putea trece cu brio peste tot greul, precum niște eroi. Fiindcă de fapt suntem niște eroi. Eroi în propria 𝐩𝐨𝐯𝐞𝐬𝐭𝐞.