Blog

Cum să creezi viața pe care o iubești?

Webinar cu Andreea Orîndaru & Alina Hlipcă – Radovici

”Visele chiar devin realitate!”, spun Andreea Orîndaru și Alina Hlipcă-Radovici către doamnele participante în acest webinar. Un webinar plin de inspirație, bucurie și aha-uri care oferă răspunsuri la probleme precum aducerea disciplinei în realitatea cotidiană, crearea relațiilor autentice, identificarea sabotorului și găsirea unei ancore salvatoare.

 

Alina ne povestește câte ceva despre ea și felul său de a fi: ” Multă vreme am căutat cine sunt, cum sunt și de ce sunt. Astăzi am descoperit că pot să creez și să fiu doar. Că am dreptul să mă răzgândesc și să mă recreez zi de zi. Iar cu ocazia asta, am ales să o sărbătoresc, să mă reinventez și să mă calibrez la ce vine, dar să păstrez intenția inițială: aceea de a îndeplini dorințele inimii, de a nu trăi o viață plină de amărăciune sub semnul: „Nu sunt în stare”.”

 

Andreea, la rândul ei, împărtășește cu noi: ” Am crezut că visele devin realitate din încrâncenare, din forțare, din fricțiune, din durere. Și totuși lucrurile nu se întâmplau la nivelul la care îmi doream eu, nu atât de repede pe când mă așteptam, nu în bucuria în care speram eu. Și am descoperit că de fapt, visele devin realitate din inimă, din intenție, nu din minte. Abia aștept să povestim despre cum tot ce ai visat poate deveni realitate.”

 

Împreună, Andreea și Alina le îndeamnă pe participante să investească în ele și în visele lor. 

 

În ciuda problemelor tehnice, Alina le destăinuie participantelor faptul că este o zi în care a uitat să își pună în agendă și odihna. Într-o conversație cu Andreea a recunoscut că are impresia că simte nevoia să se oprească, să ia o pauză, având impresia că lucrurile nu se conectează. Deși nu e nicidecum așa. Alina le explică participantelor că această destăinuire are rolul de a le inspira. Și de a distrage atenția de la problemele tehnice ale Andreei, glumește ea. ”Breakdown-urile sunt ca un fel de elastic”, explică ea. Și oamenii care par foarte organizați și echilibrați au zile în care lucrurile par să nu meargă deloc după voia lor.

 

DTG

 

Andreea începe webinar-ul cu o metodă pe care o folosește în Createrra – DTG. ”Dă-te-n gât”, explică ea râzând. În momentul în care simți că nu poți ieși din mintea ta sau dacă te apasă ceva ce nu ai mărturisit oamenilor e cazul să dai la o parte ca să se așeze liniștea.

 

Andreea preia frâiele. Povestește cum webinar-ul trebuia să aibă inițial loc în aprilie, dar cu o zi înainte a trecut printr-o despărțire dureroasă. Din acea perspectivă Andreea nu s-a simțit confortabil să apară în fața doamnelor și să le învețe cum își pot crea viața așa cum și-o doresc. Cu forțe proaspete, Andreea mărturisește că în ultima lună și-a organizat zilele până în cel mai mic detaliu. Acest lucru a ajutat-o să își trăiască durerea, dar și să își construiască viața exact așa cum știe ea mai bine. În acea lună a apărut în viața ei și o pisică gri și pufoasă care îi este alături chiar și în webinar. Mai mult, a căpătat curajul de a se arunca într-un plan măreț și nebun pentru perioada respectivă, la care visa de 8 ani. Din această perspectivă Andreea vrea să le ajute pe doamne și să le învețe ce pot face atunci când acestea simt că viața stă pe loc sau când simt că tot ce au construit despre viața lor ajunge să fie distrus, într-o formă sau alta.

 

”Durerea este acolo orice ai face.”, spune Andreea. A încerca să o acoperim într-o formă sau alta cu orice fel de acoperire – poate vorbim de muncă prea multă, de distracție prea multă, de substanțe care nu sunt tocmai în regulă. A pune toate aceste lucruri în viața noastră doar pentru a evada din durere doar va amâna momentul în care vom simți durerea aceea. Puteți lua acea durere exact ca febra musculară pe care o facem când facem sport. Acea febră musculară apare deoarece mușchii noștri cresc într-o formă sau alta. Nu este despre faptul că ”ne rupem în două”, ci pur și simplu devenim mai puternici. ”Indiferent de unde ar veni durerea, dacă apare în viețile noastre, îmbrățișați-o!”, spune Andreea. Și continuă să explice de ce: ”Durerea este a noastră și fără durerea asta nu aș fi ajuns să fac lucrurile pe care am ajuns să le fac.” Andreea e recunoscătoare pentru oamenii care au trecut prin viața ei de la care a putut învăța lecții. Își este recunoscătoare și ei înșiși, de asemenea. Ea ne îndeamnă să nu alergăm dintr-o durere în alta sau dintr-o dependență în alta. Trebuie să trăim durerea respective în forma în care vine ea.

 

În primele zile după despărțire, Andreea povestește cum a simțit nevoia să evadeze. Iar la acest lucru a ajutat-o un roman al autorului său preferat. Recunoaște că atunci când lăsa cartea din mine veneau înspre ea valuri de gânduri care parcă n-o lăsau să respire. Că se dădea greu jos din pat dimineața, dar că o făcea pentru că știa că trebuie să își trăiască durerea.

 

Alina spune și ea, la rândul ei, că fiecare dintre noi are o variantă prin care fuge înspre lucruri sau dinspre lucruri. Explică cum ea este o persoană structurată, față de Andreea care are un anume ”flow”. Alina mai povestește că în urma unei sesiuni de consultanță și-a dat seama că felul în care a construit lucrurile în afacerea sa nu este felul în care își dorește să le păstreze în continuare. Și tocmai de aceea a fost nevoie de o ”zguduire” a realității. O zguduire pe care ea a cerut-o, dar care a venit în viața ei cu o nevoie imensă de a se odihni. 

 

Aceste povești au rolul de a inspira și de a le ajuta pe doamne să își ia valoare. Să descopere faptul că toată lumea trece exact prin aceleași experiențe, dar că le trăiește diferit. ”Suntem conectate. Suntem toate parte din viețile celorlalte”, spune Alina.

 

Oameni pe care îi chemăm în realitatea noastră

 

Alina povestește mai departe despre tendința noastră de a chema în spațiul nostru oameni cu care după parcă nu mai rezonăm. ”Dacă am vrut un consultant de business el o sa îmi scuture business-ul. Dacă voi vreți să faceți o diferență în viața noastră oamenii care vor apărea vor vedea realitatea din spatele minciunilor.”

 

Este în regulă și să ne răzgândim. Este în regulă și ca oamenii din jurul nostru să nu fie de acord cu deciziile noastre. ”Lucrurile se leagă doar dacă aveți intenția curată, dacă sunteți sincere.”, spune Alina. Dacă omul cu care interacționăm poate fi atent și la ceea ce spunem în spatele cuvintelor va înțelege și că nu este despre el. Va înțelege că decizia este de fapt despre noi și despre drumul nostru.

 

”Nu ascultați doar ce spun oamenii. Ascultați ce vor de fapt să spună în spatele vorbelor lor.”, deoarece acolo simt oamenii cu adevărat, menționează Alina.

 

”Aduceți-vă în viață oameni care vă pot spune adevărul pe față.”, adaugă Andreea. Oameni care ne vor spune adevărurile pe care încercăm să le ignorăm. Oameni care să fie lângă noi din pură iubire, dar care să ne ajute să privim lucrurile într-un mod real. ”Este foarte important să avem în jurul nostru oameni care ne calibrează, care ne aduc cu picioarele pe pământ, care ne înalță.” Andreea ne îndeamnă să nu ignorăm oamenii care au curajul să ne spună ceea ce este adevărat, ceea ce este vizibil pentru ei, din exterior, doar pentru a ne lăsa pe noi să fim confortabili. 

 

Există două tipuri de doamne. Primul stereotip este cel al visătoarei. Doamna care parcă plutește pe norișorul ei unde totul este perfect, până cineva care vede adevărul o readuce cu picioarele pe pământ. De cealaltă parte există doamnele care sunt de părere că orice ar face, visele lor nu se vor îndeplini. Care vin din zona de ”prizonier pe pământ”, nu ”zburător prin nori”. Acest tip de oameni trebuie să se înconjoare cu prieteni care îi înalță, care le oferă speranță și care le cresc aripile. Care încurajează necondiționat. Din orice zonă ați fi, e important să vă găsiți prieteni de ambele părți ale baricadei, spune Andreea – ”Ei sunt adevărații străjeri ai vieții noastre.” Oameni cu care ne putem face calibrarea. 

 

Totuși, lucrurile pe care le primiți de la ei trebuie analizate și privite prin diverse filtre. Decizia finală trebuie luată bazată pe intuiție. ”Intuiția este primul răspuns care vă apare la o întrebare.” În general acesta este acel răspuns suav, care abia se face auzit. Rațiunea, de regulă, este cea care ”urlă” și ”dă cu pumnul în masă”. Andreea ne îndeamnă să ne ascuțim urechea pentru a auzi vocea suavă a intuiției. Rațiunea va fi mereu acolo. Orice ați avea de gând să faceți mereu veți găsi argumente contra – de ce nu e bine, de ce s-ar putea să nu iasă și așa mai departe. Așadar, intuiția trebuie antrenată și ascultată cu atenție.

 

Blândețe

 

Alina recunoaște că, în general, ea este o persoană foarte structurată, calculată și chiar puțin prea ”la obiect”. După aceeași sesiune de consultanță menționată anterior, Alina și-a dat seama că avea nevoie de o pauză. Situație care s-a legat de altă întâmplare. Conversând cu două doamne dragi, contextul le-a împins pe acestea, în situații diferite, să amâne luarea unei decizii. Reacția inițială a Alinei a fost din zona de frustrare și agitație, recunoaște ea – ”Cum adică să nu poți să iei o decizie acum? Tu m-ai sunat!”. Iar partea interesantă a fost când Alina a ajuns în aceeași situație, de a amâna luarea unei decizii. ”Cred că a fost acea voce care țipa, intuiția.”, spune ea. Dacă nu ascultați vocea respectivă când încă șoptește, aceasta va începe să urle. Poate chiar la nivel fizic. Sau vor fi alte situații care vă vor forța să vă opriți. Poate pică internetul, poate vă puteți împiedica pe loc drept. Situații minore care să vă oprească din agitația constantă în care trăiți.

 

Dacă plecați la drum cu un context pe care îl creați voi cu toată puterea, iar pe parcurs observați că apar o mulțime de lucruri, aveți două variante. Fie vă recalibrați un pic și continuați pe calea voastră spre respectivul obiectiv. Fie vă întrebați dacă acel obiectiv este cu adevărat ceea ce vă doriți. 

 

”Se poate întâmpla orice în lumea asta.”, spune Andreea. Explică faptul că este perfect în regulă să ne răzgândim, chiar dacă am mutat munții din loc. Poate într-o zi vrem să mutăm acel munte cu 5 centimetri mai încolo. Dacă obiectivul inițial nu ne mai onorează, răzgândirea este un răspuns firesc. Dacă pe drumul spre a împlini acel obiectiv am avut salturi de conștiință și ne-am dat seama că nu ne dorim, de fapt, acel lucru în viață, ne putem schimba drumul fără a avea remușcări. Societatea  ne învață că o soție, o mamă, este bună doar dacă se sacrifică ea pe ea, pentru copiii ei sau pentru familie, pentru soț. Andreea povestește despre o carte în care mama respectivă a recunoscut în cadrul unei ședințe de terapie de cuplu că ea stă în acea căsnicie pentru copii. De fapt, îi învăța pe cei mici să renunțe la dorințele lor, să nu își urmeze visele. Tot ceea ce avea ea de făcut era să fie ea fericită, să fie un exemplu pentru oamenii din jur. Și acest lucru este valabil pentru fiecare dintre noi, indiferent de situație. Primul loc în care avem de dat ”praful” în fiecare zi sau chiar în fiecare săptămână este interiorul nostru. Dacă noi suntem liniștite cu ce suntem, cum suntem, toate celelalte lucruri se aliniază pe măsura acelor lucruri. Nu mai este cazul să credem că sacrificiul de sine este calea către succesul pe care noi îl visăm. ”Merită oare să ridici armele împotriva ta doar ca să nu le ridici asupra celor din jur?”

 

”Adu-ți în preajma ta oameni care sunt cu adevărat de partea ta!”

 

Boala

 

Andreea ne spune că există studii care demonstrează că orice boală apare în urma unor gânduri sau a unor emoții reprimate într-un fel sau altul. Emoții care nu sunt hrănitoare. Trebuie să avem grijă cum ne trăim lumea interioară în acord cu cea exterioară pentru a ne proteja și pentru a rămâne echilibrate.

 

Fetele au fost crescute și învățate să poarte ”măști”. Măști care să le acopere interiorul, cu care să se afișeze în situații diverse, ținând interiorul și ceea ce sunt ele cu adevărat ”sub lacăt”. Exact pe principiul acela pe care majoritatea îl cunoaștem de la bătrâni – ”Vezi să nu afle cutărescu ce ai făcut!” Ruptura aceasta între lumea exterioară și cea interioară este cea care ne generează nouă, tuturor, acea ruptură interioară. Atât femeilor, cât și bărbaților. În cazul celor din urmă există persecutarea în cazul în care aceștia par prea ”slabi”, dacă își afișează emoțiile.

 

Ce aducem noi pe masă?

 

Alina povestește despre o întâmplare amuzantă care, totuși, i-a declanșat o serie de gânduri mai serioase. Povestind cu Andreea și încă un prieten, în urma unor relații eșuate, cum și-ar dori să fie soțul ei, Alina picta întocmai imaginea bărbatului ideal – aspect, comportament și așa mai departe. Iar prietenul pe care îl aveau alături a întrebat-o foarte senin: ”Măi femeie, dar tu ce pui pe masă?”

 

Trebuie să ne gândim cu ce venim și noi în relațiile pe care le avem. Fie că este vorba despre cupluri, prietenii sau colaborări. Chiar dacă suntem de părere uneori că ni se cuvin lucruri, este necesar să ne gândim și ce beneficii putem aduce noi acelei relații, cu ce putem contribui. 

 

Andreea continuă discuția și ne explică faptul că dacă ne dorim să ne aducem viața la un anumit nivel nu putem sta pe spate, cu mâinile în sân și să spunem ”Vreau și eu!”. Nu, este cazul să ne suflecăm mânecile și să ne dăm voie să trecem și prin niște experiențe care nu sunt tocmai fericite la momentul respectiv, dar de care avem nevoie pentru a crește. Dacă este ceva ce vă doriți în viață, pe care-l amânați de foarte mult timp, Andreea le invită pe participante să ”își suflece mânecile” imediat după webinar și să facă acei mici pași spre visul lor. ”Nu lăsați ziua de astăzi să treacă pe lângă voi fără să fi făcut măcar un pas, oricât de mic ar fi, în direcția vieții pe care vreți să o creați.”, ne îndeamnă Andreea. ”Viețile mari se construiesc cu pași mici în fiecare zi.” Chiar dacă simțim nevoia de o pauză, acesta trebuie luată asumat și conștient. Precum un joc de domino care se oprește. Dar dacă ne acordăm o pauză conștientă, care știm că înseamnă o ruptură în jocul nostru de domino, acest lucru înseamnă doar că a doua zi vom fi mai motivați să continuăm de unde am rămas, nicidecum să renunțăm.

 

În încheiere, Alina ne lasă cu un zâmbet mare pe față și o întrebare dificilă, în esența ei: Cine sunteți în orice situație și ce rol jucați în fiecare prietenie?